search
top

fractal 015 ninsori

Fractal  015 (ninsori)

 

Cad fluturii albi, sărind peste rând,

În poala pădurii pustie.

E lacrima mea din ceruri curgând,

Al ierni poem să îmi scrie.

 

Caii sălbatici scăpaţi inorogi,

Sar garduri mărunte pârleze.

Mi-e gândul hai hui şi fără dârlogi,

În ceasuri de sfinte amieze.

 

Vin stele din cer în roiul divin,

Pe coastele-mi pline de tină.

Sunt îngerii mei în cânt cristalin,

Să-mi fie cărarea-n lumină.

 

Cuvânt îngheţat, o frunză pe ram,

Rămasă din toamna târzie,

E inima mea pe care-o mai am,

Din câte au fost şi-o să fie.

 

 

20. 12. 2012

ion buciuman

 

One Response to “fractal 015 ninsori”

  1. Mia spune:

    Succesiune de tablouri…..Pictura in cuvinte. Metafora cerne stele dinspre cer spre noi, incearca sa faca o schita a sentimentelor. Ce ne-am face fara metafora? Pentru ca suntem salvati de metafora. Sa fie indestulatoare pentru orice anotimp. Stare! Lacrima! Susur cald si dicret…

Leave a Reply

top