search
top

metaforia 2

  1. Dicționar subiectiv al metaforelor din cartea Proverbe (continuare)

 

  1. Rotocolul pământului(8,31) - Intuiția poetică merge foarte departe, recunoscând forma rotundă a suprafeței terestre și sugerând iddeea de sfericitate a lumii locuite de om și toate ale sale. Poate fi inclusă aici și senzație de cerc a liniei orizontului de observație și cunoaștere. Înțelepciunea divină se delectează găsinduși plăcere și făcându-și jocul în acest spațiu circular de experiență a cunoașterii.
  2. Pâinea înțelepciunii(9,5) – Hrana zilnică sugerată aici, denotă interesul și capacitatea lui Dumnezeu ca înțelepciune întruchipată, în asistarea nevoile de bază ale ființei muritorilor. Pâinea înțelepciunii trebuie să fie ingurgitată, mestecată, înghițită și digerată pentru a produce efectul hrănitor. Pentru că această hrană vine de la Dumnezeu, este de așteptat ca ea să fie suficientă și abundentă cantitativ și calitativ.
  3. Știința sfinților(9,10) –  Cunoștințele și informațiile, dar mai eles experiența cunoașterii oamenilor orientați spre lucrurile spirituale, formează un domeniu specific în care sfinții se manifestă în largul lor. Ceilalți pot face studii în acest domeniu, dar nu pot beneficia de efectele imediate și pe termen lung a acestui mod de cunoaștere a realităților înconjurătoare imediate , dar și veșnice. Știința sfinților este veșnică.
  4. Apele furate(9,17) –  Tot ceea ce este ilicit devine un subiect expus curiozității umane. Încă de la început ,în Paradis, omul a avut necazuri cu obiectele de contrabandă. Caruselul nenorocirii umane a început să se învârtă în jurul fruncului oprit. Apele furate sunt o altfel de etichetă pentru roadedele pomului critic. Efectele curiozității nestăpânite și a imagineției scăpate de sub control sunt aceleași, ieri, și azi și-n veci.
  5. Inima înțeleaptă(10,8) – Cu mult înainte de inventarea termenului de „inteligență emoțională” Solomon găsește că sfera simțămintelor are nevoie de a fi pusă sub controlul rațiunii guvernate de principii și norme morale bine definite și corecte, pentru a oferii vieții celui care o poartă satisfacție, progres și perspectivă. Inima este înțeleaptâ  numai atunci când fiind consacrată lui Dumnezeu acceptă conducerea Duhului Său.
  6. Pieire apropiată(10,14) – În context, vorbirea fără judecată produce efecte imediate dezastruoase. Cuvintele omului lipsit de înțelepciune fac rău celor din jur, dar în mod inevitabilele amenință pacea și siguranța vorbitorului însuși. Ceea ce este și mai trist este lipsa de conștiență a omului care vorbește fără să se controleze, cât privește pericolul care-l paște. El se avântă în afirmații care se întorc imediat împotriva lui.
  7. Temelii veșnice(10,25) – În contrast cu vorbitorul sinucigaș de mai înainte, omul orientat spiritual se așează pe o bază principială de esență și finalitate veșnică. El se bizuește pe Dumnezeu, iar acest lucru îi dă nu numai siguranța  și stabilitatea imediată, ci și perspectiva veșnică a vieții și acțiunilor sale. Suportul vieții celui neprihănit nu numai că a fost verificat de-a lungul timpului, dar el va supraviețui chiar și sfârșitului.
  8. Limba stricată(10,31) – Ca oricare altă sursă de producere a sunetelor destinate auzului, ca și un instrument muzical stricat, atunci când limba este marcată de defecte și defecțiuni, produce un mesaj încurcat și nesigur. Cel mai adesea efectul este mai rău decât dificultatea de înțelegere, limba stricată rănește în mod inutil și provoacă rele ireparabile prin direcțiile greșite pe care le transmite ascultătorilor.
  9. Cumpăna înșelătoare(11,1) – Cu ce măsură măsurați cu aceeași măsură vi se va măsura, avea să statueze Învățătorul oamenilor. Cumpăna înșelătoare poate produce un mic profit pentru cel care o folosește, dar efectele cântarului măsluit se pot întoarce curând împotriva utilizatorului. Nu numai că acesta își poate pierde clienții, dar s-ar putea să fie nevoie să returneze cu vârf și îndesat câștigul nedrept pe care i-l aduce înșelăciunea.
  10. Își tulbură carnea(11,17) – Aici este vorba de omul fără milă care crede că face o economie, sau are un câștig din faptul de a trece fără scrupule pe lângă un om în nevoie. Dar curând situația se poate schimba, iar cel care a dovedit nepăsare în timp de criză poate deveni el însuți nejutorat și la cheremul celorlalți. Atunci,  mustrările sale de conștiință se adaugă faptului simplu că cei pe care i-a neglijat îl vor neglija la rândul lor.
  11.  Își tulbură casa(11,29) – În mod inevitabil, comportamentul abuziv al ciuva se răsfânge în primul rând asupra celor care formează cercul de apropiați, cei de acasă. Nebunia omului produce primele victime printre cei dragi pe care ar trebui să-i apere și să-i ajute, dar aceștia se confruntă primii cu urmările dureroase ale abuzului  și violenței sale. O casă tulburată în acest fel încetează de a mai fi acasă și riscă să se dezintegreze.
  12. Putregai în oase(12,4) – În context este vorba despre femeia care aduce rușine asupra bărbatului ei. Imaginea oaselor atinse de putregai arată spre caracterul profund și greu de vindecat al unei asemenea suferințe. Odată cuibărită în măduva oaselor, degaradarea va avansa tulburător spre a cuprinde întreg trupul. Extinderea răului nu va putea fi stăvilită atâta vreme cât suferința este alimentată continuu de noi fapte și întâmplări nefericite.
  13. Buzele mincinoase(12,22) – Vorbirea plină de neadevăruri este cu atât mai dăunătoare cu cât inima este sursa acestor lucruri rău intenționate. Minciuna nu este doar o greșală de informare, sau lipsa datelor corecte despre ceea ce se vorbește, ea are de-a face cu transformare păcătoasă a adevărurilor știute și folosirea cu bună știință a minciunii. Oricare ar fi motivația unei astfel de mărturii personale, rezultatele și efectele nu pot fi decât ruina celui care spune și paguba celor care le ascultă.
  14. Rodul gurii(13.2) – Cuvintele au fost date omului pentru a transmite conținutul trăirilor sale sufletești. În consecință, vorbirea înțeleaptă face bine celor care o ascultă, iar cel care o profesează se bucură de roadele acestui fapt. Bunătatea, bucuria și mângâierea pe care o transmite vorbitorul de bine, face pe cei din jur să înflorească în dragoste, iar aceasta se reflectă înapoi spre cel de la care au pornit vorbele vindecătoare.
  15. Cei stricați(13,2) –  Solomon pornește de la ideea unei normalități a binelui și nu a răului. Aici el se dovedește a fi un suflet și un gânditor pozitiv. În mod dureros, cu timpul el va ajunge la cumplita sa concluzie că totul este deșertăciune. În anii de tinerețe și deplinătate a vieții sale, binele era o normalitate în timp ce stricăciunea era considerată o alienare.  El asociază aici anormalitatea comportamentului cu efectele violente ale acestuia. Sâlnicia și abuzurile vor fi partea celor care promovează răul.
  16. Arde voioasă(13,9) – Lumina celor neprihăniți este o ardere vioaie, plină de speranță și bucurie. Viața sfinților chiar și aici pe pământ este marcată de clocotul fierbinte și proteic al împlinirii, mulțumirii și al relizării de sine. În context, lumina cu ardere strălucitoare este atât cea care le călăuzește pașii celor neprihăniți, cât  și cea care le caracterizează viața și care devine astfel o lumină călăuzitoare pentru cei din jur.
  17. Nădejde amânată(13,12) – Atunci când speranța trece prin repetate amânări și nu mai poate fi alimentată de argumente proaspete de împlinire, începe să se instaleze o suferință, difuză la început, dar care se poate croniciza și adânci cu timpul. În consecință, încercând să se elibereze de  sursa de disconfort, sufletul celui înșelat sistematic în așteptări, poate abandona lupta așteptării și capitulează. Caz închis.
  18. Cortul va înflori(14,11) – Asemenea unei flori încărcate de farmec și parfum de dragoste, casa celui fără prihană va deveni un colț de cer înmiresmat. În ciuda răului inevitabil, care nu ocolește nimic ce se află încă pe acest pământ atins de umbra păcatului, omul consacrat lui Dumnezeu se așează de bunăvoie și cu bunăștiință într-un climat de bine și frumos care îi înconjoară casa și pe cei dragi. Acolo este fericirea.
  19. Inimă rătăcită(14,14) –  Lipsită de călăuzire corespunzătoare întreaga lume a trăirilor personale se poate înfunda într-o cale greșită. Simțăminte și afecte de care ar fi putut fi scutită, încep să apară în inima înstrăinată de adevăr și neprihănire.  Asemenea fiului rătăcit, dezamăgit de roșcovele pribegiei intenționate, inima pribeagă este lovită de intemperiile veacului acesta   care nu cruță nimic care poate fi pângărit, desmembrat și distrus.
  20. Cursele morții(14,27) – Viața este plină de capcane bine mascate în care sufletul neavizat poate cădea. În context, frica de Domnul face în stare pe oamenii evlavioși să poată identifica și evita situațiile periculoase din viață. Uneori acestă protecție divină acționează chiar fără știrea sau conștientizarea celor în cauză. Omul care îl caută pe Dumnezeu pentru călăuzire și ascultare va fi în permanentă siguranță pe drumurile vieții.
  21. Inima liniștită(14,30) – Calmul descris aici este rezultatul controlului conștient al emoțiilor personale. Acesta nu este în primul rând un exercițiu de voință, pentru că nu totdeauna ne putem stăpâni emoțiile, cât această  pace a sufletului provine dintr-o alegere înțeleaptă și o conscvență pe măsură. Când alegem locul umbrit, nu este greu să stăm la umbră.
  22. Răspuns blând(15,1) – Într-o anumită măsură putem alege cum să reacționăm la stimulii externi. Putem încărca în conținutul cuvintelor noastre bunătate, înțelegere și răbdare, sau putem da drumul cuvintelor goale de orice grijă față de cei pe care îi țintim cu vorbele noastre. Consecințele nu se vor lăsa așteptate prea mult. În timp ce un răspuns blând duce la pace și bună învoire,  asprimea ațâță spiritele deja aprinse.
  23. Limba dulce(15,4) – Dulceața despre care se vorbește aici nu este spoială ieftină și dulceagă la gust, dar respingătoare în cele din urmă. Mierea vorbelor prefigurate aici este culeasă din cele mai frumoase și încântătoare locuri, din corola parfumată și plină de nectar a florilor. Acestă experiență edulcorantă autentică nu este o pură întâmplare, sau o componentă facilă a predestinației. Aici este rodul alegerii corecte.
  24. Inimă veselă(15,13) – Nu toate ocaziile din viață ne umplu de bucurie și fericire, dar putem privi lucrurile într-o lumină care să le facă mai ușor de  trăit și depășit. Inima veselă trebuie alimentată mereu cu lucruri care să o mențină în bună condiție. O simplă clasificare a surselor de bucurie sau întristare, ne pot conduce la constatarea că avem permanent motive de mulțumire și recunoștință cu care să ne alimentăm sufletul. Inima veselă devine un mod de a fi.
  25. Privire prietenoasă(15,30) – Cât de sugestivă este această metaforă cu privire la perspectiva din care ne uităm la oameni și la tot ceea ce vine sau pleacă de la ei. Prietenia despre care este vorba aici se află în privirea noastră, indiferent de contextul în care suntem chemați să ne exprimăm chiar și numai nonverbal. Lumina dintr-o privire prietenoasă vine din adâncul sufletului atins de slava divină și bucuria mântuirii.
top